Anna Feuchtwang, Şeful Executiv al EveryChild:

„EveryChild salută aprobarea Directivei ONU, la ceea ce ONG-urile, guvernele precum şi participanţii la campaniile privind drepturile copilului au lucrat foarte intens în ultimii cinci ani. Aprobarea Directivei reprezintă o consolidare esenţială în ceea ce priveşte implementarea Convenţiei privind drepturile copilului, în special avînd în vedere descoperirile făcute în cadrul noului raport pregătit de EveryChild, care dezvăluie că cel puţin 24 milioane de copii din lume sunt privaţi de îngrijirea părintească şi numărul lor creşte rapid din cauza recesiunii globale.”

Astăzi noi solicităm ca toate guvernele, inclusiv şi cel al Marii Britanii, să-şi dezvolte un plan de acţiune pentru implementarea integră a directivei ONU. Este timpul să recunoaştem dreptul fiecărui copil de a creşte într-un mediu familial afectuos şi de a aborda problemele ce ţin de protecţia copilului şi a copiilor rămaşi fără îngrijirea părintească în intervenţiile cu privire la reducerea sărăciei şi ca răspuns la degradarea mediului, conflicte şi calamităţi naturale.

În raportul „Pierduţi: Copii rămaşi fără îngrjirea părintească în politica de dezvoltare internaţională”, lansat în aceeaşi zi cînd directiva ONU a fost aprobată în cadrul Adunării Generale ONU, EveryChild face următoarele recomandări:

1.    Toate guvernele care au ratificat CONUDC trebuie să-şi dezvolte un plan de acţiuni pentru implementarea integră a directivei ONU care implică participarea copiilor, familiilor şi a comunităţii. Asemenea planuri de acţiune nu trebuie să se focuseze doar pe reforma în domeniul protecţiei copilului, ci şi să se extindă pentru a asigura că opiniile copiilor rămaşi fără îngrijirea părintească sunt considerate de programele în domeniul protecţiei sociale şi în prestarea serviciilor de bază.

2.    Donatorii internaţionali trebuie să asigure investiţii cuvenite pentru a disemina şi implementa această directivă. Societatea civilă trebuie să susţină dezvoltarea planurilor naţionale de acţiune, inclusiv şi promovarea participării copiilor şi a comunităţii. Societatea civilă trebuie de asemenea să se angajeze pentru a promova directiva ONU în intervenţiile lor proprii, în special prin întoarcerea de la suportul oferit îngrijirii rezidenţiale în prezent la o îngrijire de tip familial.